„One second he was there, you could see him in the booth then the next second he was down! The guys doing the recording kept asking Bon to do the line one more time, and every time he kept givin’ his all, but in between takes you could hear him drinkin’ down whiskey, (if you listen really close you can hear it on the album!) it was like: With a bullet in his back… Guzzle, guzzle, guzzle… With a bullet in his back… Guzzle guzzle guzzle. And finally on the last one (the one we used on the record) he just gave it everything he had and passed out, we all kinda went around and just seen him there on the floor” Angus Young
Am mai mentionat vreodata cat de mult imi place muzica rock?? Haha, ce gluma buna, aproape in fiecare postare. Cand oamenii aud de acest gen se gandesc automat la anumite nume cum ar fi Metallica, Marilyn Manson, Aerosmith etc . Cu putin timp in urma am citit biografia AC/DC. Am auzit de aceasta formatie, cine n-a auzit, sa fim sinceri. Sunt una dintre cele mai cunoscute din istoria rock’n’roll. Dupa nume am stiut cateva cantece cum ar fi Highway to hell, Thunderstruck, dar nu pot spune ca m-au atras intr-un mod extraordinar. Acum ca le-am citit biografia mi se par o banda fascinanta cu un trecut tulbure din toate punctele de vedere. Au inceput de la un mare 0. Al doilea solist(dspre care voi scrie astazi) inainte sa intre in „afacere” lucra ca postas, sofer, mecanic..Vedetele din ziua de azi nu mai stiu ce inseamna sa pornesti de jos, mai ales in tara noastra din pacate. Si daca cumva chiar nu ai niciun fel de pile, te razi in cap in vazul lumii si pam-pam-pam esti cea mai noua senzatie aparuta pste noapte. Bine dragul/draga mea bucura-te de 2 luni de glorie ca vine altu’ care te calca in picioare.Desigur inca nu e totul pierdut. Imbraca-te in haine de samurai si ia la bataie toata strada, cu o sabie de plastic cu luminite. Cum spunea si Puya intr-o melodie „cu cat te faci mai mult de ras , rating-ul sare”
In fine, sa lasam astea, sa ne intoarcem al ale noastre.
Bon Scott, al doilea vocalist al trupei, este considerat cel care a facut din aceasta banda o legenda. In scurta sa activitate (1974-1980, care este deopotriva si anul mortii sale) a transformat aceasta neinsemnata formatie australiana, intr-o senzatie de nivel mondial. El scria versurile , care in cele mai multe cazuri aveau dublu sau chiar triplu sens(vezi Big Balls) si nu uita sa-si mentioneze mai discret numele in aproape fiecare(broken-boned). Fanele(printre care ma numar si eu) erau topite dupa el si nu era niciodata genul de baiat frumusel cu obrajori, dar avea un farmec greu de egalat. Pantalonii extrem de stramti si pieptul gol atrageau imediat atentia fetelor din multime. Rockerii in general sunt afemeiati si obsedati de sex, dar omul acesta cred ca ii intrece pe toti.
Pe langa toate acestea insa, si din nou repet ca majoritatea rockerilor ,avea probleme grave cu alcoolul, care in noaptea de 19 februarie 1980 i-a venit de hac. Dupa ce a baut cel putin 7 whiskey-uri duble, s-a inecat in propria voma pe bancheta din spate a masinii unui prieten. Lumea a pierdut un vocalist grozav, un „poet” si mai grozav, dar mai ales un om extraordinar. Mergea la petrecerile fanilor, lasa sa-i cumpere bautura, ii invita in culise si avea un umor deosebit. R.I.P!
All the songs we do are basically about one of three things: booze, sex or rock n roll. -Bon Scott
Ascultati cu atentie versurile.. Go down honey, you know what I mean???
Desigur nici Brian Johnson nu s-a lasat mai prejos cu versurile picante